Scriu aceste rânduri, aici pe Dealul Omului, în timp ce Tabăra noastră de vară își desfășoară ultima Călătorie – PREZENȚA – în Centrul căreia se află Agnis. Vântul puternic de afară și ploaia, tunetele și fulgerele, oglindesc, în mod sincronic, procesele profunde care tocmai ce s-au desfășurat în Tâmplă. Adâncimea și rapiditatea proceselor de vindecare și de conștientizare ale celor prezenți în această ultimă Călătorie a Taberei din această vară n-ar fi fost posibilă fără energia tuturor celor care au fost vreodată pe aceste dealuri și coline. Mulți din cei prezenți acum, au venit pentru prima oară la un astfel de lucru. Iar claritatea și profunzimea înțelesurilor pe care le au se datorează și vouă celor care ați fost aici înaintea lor. Și în special celor care ați fost în această vară la Ritul de Trecere (haita lupilor), BRIZA, ShamaniA, ARC. Vouă tuturor vă mulțumesc, în numele HEFT, dar și în numele celor care chiar zilele acestea își desfășoară procesele de vindecare pe Colina Lunii.
Fără să fim militanți ai vreunei mișcări ecologiste, recunoaștem prezentă, în toți cei care participă la Tabăra de vară de la Luncani, aproape la modul imperativ, nevoia de a-și îndrepta atenția către Natură. Toți cei care vin aici, simt, la rândul lor, nevoia de atenție pe care o are pământul și pe care o au izvoarele, nevoia de atenție pe care o au pădurile și animalele. Și pot face asta, pot recunoaște această nevoie de atenție, pentru că o recunosc, mai întâi, în ei înșiși. „Mi-am oferit un dar de a fi în natură, aceste câteva zile”, spun mulți din cei care vin în tabără. Ca foarte rapid să conștientizeze că adevărata nevoie este aceea de a-și întoarce atenția, prezența, energia le ei înșiși, la propria lor natură lăuntrică. Pentru ca apoi această atenție, această prezență, această conștiență să fie împărtășită și cu natura exterioară pentru care, aparent, au venit în tabără.
Cuvântul ecologie vine din Greacă, oikos, și înseamnă „casă”. Iar toți cei care vin aici, pe aceste frumoase coline și dealuri, au sentimentul de apartenență, de acasă. Și, ori de câte ori ne adunăm în Cercuri Sacre pe aceste meleaguri, simțim, chiar visceral, că este de datoria noastră să extindem respectul nostru Mamei Pământ, Naturii. Însă, doar învățând să ne respectăm pe noi, cu adevărat, putem, apoi, respecta Natura. Doar învățând să integrăm trecutul nostru, să compasionăm cu propria noastră durere, să ne ascultăm și să ne conținem în non-judecată, acceptare și iubire, ne putem, apoi, petrece în autentică comuniune cu Natura, cu Mama Pământ.
Cumva, în această tabără conștientizarea acestui fapt a fost mai puternică decât oricând. Am înțeles cu toți că este de datoria noastră, că este responsabilitatea noastră, să fim mult mai atenți la sănătatea casei noastre interioare dar și a celei exterioare. Nu putem extinde respectul nostru mediului care ne înconjoară atâta vreme cât propriul pământ, trupul nostru, nu este respectat și onorat, nu este locuit în mod conștient.
Deși sunt foarte mulți oameni care nu simt încă profunda legătură dintre lumea interioară, lumea lăuntrică cea fără limite, și lumea exterioară, lumea din afară cea în care ne trăim viețile, tot ceea ce facem noi în Călătoria Inimii, și, mai ales, împreună cu voi toți cei care alegeți să participați în Tabăra de vară, conduce la o mai mare conștientizare că aceste două lumi sunt, de fapt, una singură. Nu există separare. Pământul e în noi. La fel cum sunt și apele și pădurile. La fel cum sunt și stelele și Soarele și Luna.
Această Uniune am simțit-o foarte profund în Călătoria ShamaniA – Cele Patru Temeiuri ale Firii. Și aleg acum să vă mulțumesc vouă tuturor celor cu care am creat micul nostru trib shamanic parcurgând Roata Medicinei, accesând și întrupând, în mod conștient, fiecare din cele patru Arhetipuri Universale existente în noi toți: Războinicul, Vindecătorul, Vizionarul și Învățătorul. Împletind cele patru elemente fundamentale: Aer, Pământ, Foc, Apă și onorând cele patru direcții: Nord, Sud, Est, Vest, ne-am dat voie să trăim, împreună, sentimentul de Comuniune și de Comunitate de care avem atâta nevoie cu toți în aceste vremuri pe care le trăim. Reîntoarcerea la natură, la casa noastră, a permis fiecăruia din trib și tuturor împreună să ne aducem acasă aspecte ale unor roluri răspândite care încotro.
Am funcționat, împreună, precum o singură uriașă celulă, o mare sferă, o ființă colectivă energetică a căror părți au fost legate printr-o simbioză vindecătoare. Conectați fiind, fiecare în parte și împreună, cu Natura, am putut simți, altfel decât până acum, de ce pământul este numit Mama Pământ.
Ne-am dat voie să ne simțim copii ai Mamei Pământ și ai Tatălui Cer. Norii au curs prin noi iar copacii au crescut din noi. Fiecare privire, fiecare vorbă, fiecare gest și fiecare îmbrățișare a contat pentru procesul de vindecare și de transformare a fiecăruia prezent în micul nostru trib ShamaniA.
Vă mulțumesc, dragi shamani, că împreună am ales să gândim altfel, să simțim altfel, să mergem, să ascultăm, să privim și să respirăm altfel! Conectați fiind cu pământul nostru interior, cu memoria și moștenirea ancestrală, ne-am petrecut împreună într-o permanentă conștientizare (re)îndrăgostindu-ne de Mama Pământ și, astfel, simțind, mai degrabă, Uniunea decât tot ceea ce credem că ne separă.
În explorarea noastră profundă, am putut simți și conștientiza că cele patru elemente co-există în fiece fir de iarbă și în fiece copac. Am putut vedea întregul Univers în fiecare nor și în fiecare floare. În fiecare plantă medicinală puteam vedea energia Soarelui. Și, în infuziile pe care ni le-am făcut din aceste plante medicinale, am putut gusta ploaia și pământul, onorându-le și simțindu-le în noi. Aerul curat cu care ne-am hrănit împreună, ne-a ajutat să conștientizăm, din nou și din nou, că respirăm întotdeauna același aer. Un aer care ne unește. Și că ține de fiecare din noi să avem grijă ca aerul să fie cât mai curat. O disciplină a gândurilor, o alegere conștientă a vorbelor și gesturilor, duce la purificarea aerului pe care-l respirăm.
Este adevărat că aici sus, pe dealuri și coline, în pădurea de mesteceni și de fagi, ne este, întotdeauna, mult mai ușor să ne putem opri din iureșul vieții cotidiene. Să încetinim traficul gândurilor haotice și al gândirii compulsive. Aici, ne oprim. Și îndrăznim chiar să ne odihnim. Aici, ne privim. Și îndrăznim să ne vedem dincolo de măștile pe care le purtăm de obicei. Aici, ne provocăm prin cântec. Și îndrăznim să ne rostim adevărul în mod autentic fără să judecăm și fără să învinovățim. Aici, lăsăm vântul să treacă prin noi. Și îndrăznim să aducem ploaia prin dans. Aici, ne purificăm. Și îndrăznim să ne transformăm prin flăcările Bătrânului Foc Sacru. Aici, ne curățăm de vechi aspecte ale unor roluri care nu ne mai servesc. Și îndrăznim să renaștem, din uterul Mamei Pământ, așa cum vrem să fim cu adevărat. Aici, ne ascultăm. Și îndrăznim să ne lăsăm învăluiți în foșnetul pădurii și șoaptele vânturilor. Da, pare mai ușor aici și, într-un fel, chiar așa și este. Însă tot ceea ce învățăm aici, tot ceea ce practicăm aici, tot ceea ce înțelegem aici ține doar de noi, de fiecare în parte, să ducem în viața de zi cu zi. Practica Conștienței este o practică pe viață nu doar în Tabăra de vară de la Luncani. Practica Conștienței devine o disciplină zilnică dacă alegi să devii un Creator Conștient de Realitate.
Mare ne-a fost bucuria să simțim că, tot aici, în această Tabără de vară, mulți din cei prezenți pentru prima oară la un astfel de lucru, au recunoscut, parcă și-au reamintit, că cele mai importante lecții se află nu în ceea ce avem nevoie să învățăm ci, mai degrabă, în ceea ce avem nevoie să dezvățăm. În Școala Maestrului Interior punem foarte mult accentul pe acest „dezvăț” dar bucuria este și mai mare când e vorba de oameni care vin pentru prima oară să se deschidă în fața universului lor interior. Puterea în procesul dezvățului rezidă în capacitatea de a provoca și de a distruge unele concepte la care am ținut foarte mult. Și acest lucru nu este deloc ușor. Totuși, aici, pe aceste coline, toți cei prezenți au fost dispuși să-și revadă, cu ochi noi și privire limpede, credințe vechi. Toți cei prezenți au avut curajul să-și reviziteze, cu o minte nouă și proaspătă, și să-și integreze trecutul. Onorându-l. Da, energia locului este atât de puternică aici încât filtrele prin care ne vedem și vedem lumea, prin care în vedem pe ceilalți și întreaga realitate, se curăță în profunzime. Filtre curate. O alegere conștientă de a explora noi posibilități aflate dincolo de vechea gândire condiționată. Dezvățul este mai ușor aici dar e nevoie de practică odată ajunși, din nou, în viața cotidiană.
În Călătoria ShamaniA am simțit cu toți că este normală tensiunea creată între dorința noastră de schimbare și rezistența noastră la schimbare. Rezistență care nu este nimic altceva decât frica de necunoscut. Și, tot împreună, am învățat că putem oricând transforma această tensiune în ceva creativ. Energia creatoare a Vizionarului ne-a arătat cum putem face acest lucru. La fel cu energia fermă și flexibilă în același timp a Războinicului ne-a învățat că responsabilitate înseamnă și curajul de a dezvăța ceva ce am fost învățați dar cu care nu (mai) rezonăm.
Acum, când scriu aceste rânduri, mulți din voi cei care ați participat la ShamaniA sunteți deja înapoi în dimensiunea orizontală a viețile voastre de zi cu zi. Câțiva dintre voi mai sunteți pe aici, pe aceste coline și dealuri, imersați în practica stării de PREZENȚĂ împreună cu Agnis.
Aleg să am încredere că veți păși, în mod conștient, Roata Medicinei Shamanice, aducându-vă aminte că: ne-am conținut în compasiune și iubire și, astfel, procesele de vindecare și transformare au fost mai profunde. Ne-am lepădat de povestea vieții noastre pe care am tot cărat-o și care nu mai corespunde cu ceea ce alegem acum să fim. Ne-am deschis robinetul creativității și al viziunii. Ne-am curs pe noi înșine în noi, precum apele care nu se atașează de nici un rezultat ci doar curg. Am învățat că responsabilitatea acțiunilor și non-acțiunilor noastre ne aparține în întregime. Ne-am respectat conștientizând că respectul înseamnă bunăvoința de a privi a doua oară.Ne-am simțit precum copacii, învățând de la ei că putem fi mulțumiți cu ceea ce avem, că putem oferi și primi, că putem hrăni, la rândul nostru, viața. Dacă ei, copacii, ne hrănesc cu Oxigen, noi putem alege, a-i oferi vieții noastre, Conștiența!
Ne-am asumat, ca și ființă colectivă a tribului ShamaniA, să întrupăm calitățile Mamei Pământ, să devenim Pământul care transformă propriile noastre conținuturi cu care am ales să lucrăm dar și conținuturile celor care, în același timp cu noi, participau la Călătoria ARC condusă de Agnis. Și, de multe ori în pauze, aflam că ceea ce noi curățam și drenam aici era și pentru cei dragi aflați acasă. Conștienți de atributele Pământului pe care l-am întrupat, am putut transforma tot ce curgea prin noi. Dar pentru a le putea lăsa să curgă am învățat mai întâi să conținem și să îmbrățișăm, în noi înșine, acele conținuturi .
Apa pe care am băut-o a fost un mare dar de la Mama Pământ. Aerul pe care l-am respirat, de asemenea, un imens dar din partea Mamei. Mâncarea pe care am mâncat-o, la fel, un dar al Mamei. Cu deplină conștiență asupra acestor daruri, am putut, împreună, cultiva sentimentul de Recunoștință.
Chiar dacă știm că energia gândurilor, vorbelor și acțiunilor noastre este puternică, această energie are o forță mult mai mare atunci când suntem împreună cu alte ființe care au aceeași Consacrare. În tribul nostru ShamaniA ne-am strâns cu un scop comun – de a aduce în echilibru și de modula în mod armonios – întruparea celor 4 arhetipuri fundamentale. Ca și grup, cu aceeași consacrare – conștiența – am produs împreună o energie a unei concentrări colective mult superioară decât cea a fiecăruia dintre noi în parte. Am practicat mersul conștient, respirația conștientă, ascultarea conștientă, comunicarea conștientă, ca și grup, și am simțit, astfel, energia colectivă din care cu toți ne-am hrănit și cu care ne-am vindecat. ÎMPREUNĂ este întotdeauna mai ușor să ne transformăm și să contribuim, în felul acesta, la transformarea lumii în care alegem să trăim.
Ne-am reamintit că fiecare gând pe care îl producem, fiecare vorbă și fiecare gest contează. Toate conduc către acțiuni. Și cu cât mai conștienți suntem de gândurile pe care le creăm, de vorbele pe care le alegem a le rosti, de gesturile pe care le manifestăm…cu atât acțiunile noastre vor fi mai conștiente.
Fie că ai fost în tribul ShamaniA sau în orice altă Călătorie a Taberei din această vară, fie că nu și doar ai ales acum să citești aceste rânduri, te invit chiar în acest moment să simți pământul de sub picioarele tale, pământul din tine căci trupul tău este pământul tău, pământul care te înconjoară și care este în tot. În apă, în cer și peste tot. Mama Pământ este în tine. Respiră conștient și dă-ți voie, pentru câteva clipe, să îți irigi pământul. Curge-te pe tine în tine, cu ajutorul acestei respirații, și simte-ți pământul – trupul – locuit de tine. Ascultă-te pe tine și ascultă (ți) pământul, pentru a-i putea, apoi, asculta pe ceilalți. Respiră conștient și, cu ajutorul acestei respirații, restaurează comunicarea cu tine însuți/însăți, fără a mai fugi de tine sau fără a mai ascunde sub covor ceea ce, de fapt, simți.
Mulți dintre noi facem tot posibilul pentru a evita să ne întoarcem la noi înșine și să atingem durerea îngropată în propriul nostru pământ. Și asta pentru că ne temem că, odată întorși Acasă, în interior, vom dezgropa acea suferință care zace în adâncuri și că aceasta ne va copleși. De aceea este extrem de important, dacă dorim o adevărată transformare, să alegem a practica conștiența. În respirație, în mers, în arheologia somatică, în ședere, în ascultare, în comunicare, în iubire. CONȘTIENȚA. Doar așa putem genera o energie care ne ajută să ne reconectăm cu puterea noastră de creatori. Fără conștiență, da, este copleșitor. Cu conștiență, devenim activi în procesul de transformare.
Vă mulțumesc, în numele meu și a lui Agnis, vouă celor care ați ales să participați la Tabăra de vară. Fie că ați fost la BRIZA, la ShamaniA, ARC sau PREZENȚA-ACUM, împreună, am practicat CONȘTIENȚA.
Vă mulțumesc tuturor care vă alăturați nouă, simțind în voi că aceasta este misiunea ultimă – O Viață trăită cât mai Conștient.
Iată aceasta este contribuția noastră la marele proces al transformării – Conștiența noastră! Și…ÎMPREUNĂ e mai ușor.
Am scris! – AmmaRa
